Doctrina Putin: mit, provocare, santaj sau pragmatism?

Rusia experimenteaza acum doctrina Putin, prin care doreste sa devina un mare actor pe scena internationala, pe care sa o domine prin militarism si agresiune. Cum raspunde insa Occidentul? A gasit raspunsul corect?

Cand incearca sa-si explice intentiile Rusiei in Ucraina, Occidentul se ascunde in spatele unui zid de mituri si sperante ca problemele se vor rezolva pana la urma. Sunt o multime de motive pentru care poti sa ramai perplex sau chiar uluit astazi, scrie Lilia Sevtova, autorul unei analize geostrategice pentru publicatia American Interest.

"Uluiala", scrie Sevtova, e provocata de "reaparitia fricilor si fobiilor secolului 20 in afacerile internationale ale secolului 21". Iar perplexitatea de la "explicatiile oferite de cele mai bune si stralucitoare minti ale lumii pentru actiunile lui Putin in Ucraina".

1. Cum isi explica Occidentul actiunile lui Putin

Iata una dintre aceste explicatii, perceputa de multi drept adevarata: Putin si-a iesit din minti. Asa cum Madeleine Albright a spus-o, "cred ca nu intelege lucrurile asa cum sunt, ori este hranit cu propaganda. Nu are niciun sens. Putin, in multe aspecte, este plin de iluzii".

Brent Scowcroft spune despre Putin ca este "o persoana plina de venin, pentru ca are impresia ca Occidentul a profitat de colapsul Uniunii Sovietice, si mai ales ca SUA au profitat de Rusia. Acum e din nou puternic si spune: 'Nu ne mai puteti face nimic!'".

Intrebarea mea este: Daca Putin se iluzioneaza sau "traieste intr-o alta lume", asa cum zice cancelarul Angela Merkel, sau "e plin de venin", pentru ca vede ca SUA sunt puternice, de ce acesti observatori nu au observat asta pana acum? De ce a ales Putin acest moment si nu unul anterior ca sa arunce in aer ordinea lumii?

Banuiesc ca toate explicatiile care incearca sa puna la indoiala rationalitatea lui Putin si inadecvarea la prezent isi au originille in ceva diferit de analiza pragmatica. Daca Putin si-a pierdut mintile brusc, asta inseamna ca lumea expertilor s-a inselat complet in legatura cu ce urma sa se intample, iar teoria nebuniei lui ar salva niste reputatii.

Alte explicatii sunt cele traditionale. Harry Kissinger, fostul secretar de stat al SUA, spune ca "Ucraina nu va putea niciodata sa fie 'o tara straina' pentru Rusia". Asta insemnand ca trebuie sa uitam de iluzia ca Ucraina ar fi o tara suverana. Lasati Rusia sa faca ce vrea acolo, si sa nu ne mai batem capul. Din acest punct de vedere, Ucraina nu este un stat in adevaratul sens.

Si mai sunt si alte explicatii: ca Rusia isi reinvie traditia politiclor de mare putere; ca intotdeauna a cautat conflicte externe pentru a-si creste puterea. Dar daca analistii inteleg acest tip de politica in forta a Rusiei, de ce au esuat in a prezice momentul declansarii ei?

Toti acesti analisti realisti pareau, pana de curand, adeptii conceptului de "resetare a politicii SUA", care a fost cruciala pentru ca Putin sa isi dezvolte ambitiile. Un alt analist, Anne-Marie Slaughter, spune ca, in acest joc international, toti au pacatuit.

Ea scrie: "SUA ar trebui sa fie mai putin vehemente. Anexarea Crimeii de catre Putin a incalcat legislatia internationala. Dar tot asa s-a intamplat in cazul invadarii Irakului si la interventia NATO in Kosovo, chiar daca, in cazul ultimei, dupa parerea mea si a multora, a fost o incalcare legitima".

Varianta lui Slaughter este si cantecul de sirena al Kremlinului. Potrivit opiniei rusilor, Kremlinul reactioneaza la haosul din Ucraina si la intarirea nationalismului ucrainean, dar si la amenintarea cu intrarea Ucrainei in NATO. De asemenea, Rusia raspunde la incercarea Kievului de semnare a unui acord cu UE si la dorinta populatiei vorbitoare de rusa de a se intoarce la tara mama.

Aceasta e retorica Kremlinului si reprezinta eforturile admiratorilor internationali ai lui Putin de a stabili un teren de "negociere a unui consens" cu Rusia lui Putin. Astfel, ei incearca sa impuna un scenariu in care Occidentul sa creada ca nu-si poate permite sa riste o interventie militara in Ucraina, sa faca pace cu Putin si sa se gandeasca cu atentie la cate avantaje comerciale sunt in joc.

In acest fel asistam la "coacerea" unei noi mitologii, la care au contribuit cei care spuneau recent ca Rusia si-a pierdut ambitiile imperiale, care spuneau ca Putin trebuie convins sa coopereze cu interesele occidentale, care cereau aducerea Rusiei intr-un parteneriat pentru modernizare.

Cei mai vocali membri ai clubului "Hai sa gasim scuze pentru Putin" se gasesc in spatiul public german. Doi fosti cancelari germani, de exemplu. Helmut Schmidt spune ca Putin e "de inteles", iar Gerhardt Schroder admite ca nici el, personal, "nu a respectat intotdeauna legile internationale".

Ceea ce insa este cel mai alarmant, trist si rusinos e ca 200 de intelectuali germani au semnat o scrisoare comuna catre Putin in care isi exprima "intelegerea lor pentru reactia Rusiei fata de evenimentele din Ucraina", urandu-i acestuia "putere, hotarare si noroc". Scrisoarea nu face decat sa dea si mai multa munitie celor care spun ca Occidentul si democratiile liberale si-au uitat principiile.

O intrebare apare instantaneu: care sunt motivatiile din spatele dorintei germane de "intelegere" a lui Putin: interesele comerciale? Vechea vina resimtita de germani pentru invadarea Uniunii Sovietice? Idealizarea Rusiei? Anti-americanismul? Frica de destabilizarea Rusiei? Vechea amintire a tandemului germano-rus de dinaintea razboiului? Sau vechea axioma a politicii germane ca trebuie sa existe intotdeauna o relatie speciala cu Rusia?

2. Cum sa justifici supunerea

Cu aceste formule simpliste pentru explicarea actiunilor Rusiei, vedem riscul ca acestea sa se cristalizeze in noi mitologii in timp, daca nu le contraatacam cu argumente. Hai sa o facem.

Criza Ucraina este actul de deschidere a unui nou Razboi Rece

Presedintele Obama are dreptate sa spuna "tocmai intram intr-un alt razboi rece". Este destul de adevarat, dar in acelasi timp gresit, pentru ca, de fapt, trecutul nu poate fi repetat. De fapt, este un nou fel de confruntare intre Rusia si Occident, fara insa a mai fi vorba de o ciocnire a ideologiilor, de o lupta intre sisteme si lagare, asa cum a fost cazul in Razboiul Rece.

Suntem de fapt martorii unui fenomen mai complex decat reintoarcerea Razboiului Rece. Vladimir Putin submineaza de fapt chiar ultimele elemente ale ordinii stabilite dupa Ialta. Aceasta ordine a fost definita de castigatorii celui de-Al Doilea Razboi Mondial tocmai pentru a preveni izbucnirea altor razboaie.

Putin incearca sa isi impuna dreptul sau de a interpreta regula globala a jocului intr-un fel care ar permite Rusiei sa o incalce fara a fi pedepsita. Razboiul Rece a fost definit insa de dorinta ambelor parti de a respecta regulile.

Alta mitologie: reactia Rusiei fata de Ucraina a fost spontana; ea a fost nevoita sa reactioneze la evenimentele din Ucraina.

Gresit! Criza ucraineana este dovada ca Moscova a inceput sa experimenteze doctrina Putin, care se afla in faza de dezvoltare cu mult inainte. Actiunile Rusiei sunt parte, de fapt, a doctrinei preventive, care cauta sa asigure supravietuirea autocratiei prin refacerea militarismului si a mentalitatii de fortareata asediata a Rusiei.

Aceasta este esenta doctrinei formulte la Kremlin in ultimii doi ani. O contributie a avut si faptul ca Rusia a intrat in recesiune economica, cu riscul producerii unei crize pe care regimul nu ar putea sa o impiedice. Echipa de la Kremlin intelege asta si spera sa reinstaureze militarismul inainte ca rusii sa iasa in strada.

Astfel ca Ucraina a devenit terenul de testare a acestei parti din doctrina Putin. Chiar daca nu ar fi existat Maidanul, Kremlinul ar fi cautat un pretext sau altul pentru a face acelasi lucru. Pentru a catapulta Rusia in acest scenariu, Kremlinul trebuia sa socheze lumea daramand piesele de pe tabla de sah, ca sa demonstreze ambitia imperiala si ura sa fata de EuroMaidan. De fapt, insa, scopul principal e de a gasi o formula de supravietuire.

Politica revansarda in scopul mentinerii unui status quo.

Este acum de bonton sa numesti Rusia o putere revansarda. Rusia adopta acest stil revansard pentru ca omul de la Kremlin a ajuns la concluzia ca sistemul rusesc nu poate fi pastrat in niciun alt fel. Occidentul nu trebuie imitat, ci respins si contestat. Rusia vrea sa fie un arbitru si, daca Occidentul nu e gata sa accepte acest lucru, Rusia se va lupta sa-si castige acest rol.

Kremlinul gandeste cam in felul urmator: "Occidentul nu ne va scoate din intelegerile internationale de frica sa nu devenim incontrolabili. Dar chiar daca ne dau afara, cui ii pasa? Ne dati afara din Consiliul Europei? Sunteti siguri ca vreti asta?". Retorica admiratorilor occidentali ai lui Putin arata ca ei inteleg acest fel de a gandi si inteleg avertismentele.

De la comunism la o ordine fara legi?

Prin discutiile privind "o lume a rusilor uniti" si a conceptului de "Rusia, un popor divizat prin granite nedrepte", Putin a inceput sa se joace cu idei revansarde pe care Europa a incercat sa le lase in spate, in secolul 20. Acest concept il submineaza pe celalalt, foarte drag lui Putin, cel al unei Uniuni Eurasiatice.

Ramane de vazut cum va incerca Moscova sa rezolve aceasta contradictie. Pana atunci, el traieste lasand lumea sa se intrebe ce vrea si chiar isi doreste ca restul lumii sa ramana in aceasta vesnica stare de lamentatie plina de intrebari.

3. Ne gasim intr-o noua stare de confruntare?

Cat de serioasa e amenintarea unei confruntari intre Occident, care apara ordinea stabilita, si noul cruciat? Rusia nu va invada tot timpul alte tari pentru a le anexa teritoriul. Mai degraba, Kremlinul creeaza o atmosfera permanenta de suspans si incertitudine.

Sunt mai multe scenarii destabilizatoare pe care Putin le are la dispozitie: Rusia ar putea avansa in Ucraina; ar putea destabiliza sud-estul Ucrainei; ar putea invada Kazahstanul sub pretextul protejarii populatiei vorbitoare de rusa de acolo; Kremlinul ar putea incerca sa recreeze o noua Internationala impreuna cu acele tari carora nu le plac democratiile liberale.

Nimeni nu stie unde va duce acest experiment - nici macar echipa lui Putin. Dar asta nu-i intereseaza. Ceea ce vor e doar sa ridice miza si sa atraga intreaga lume in acest joc. Putin are la dispozitie si o multime de roluri. Dupa ce a jucat rolul Terminatorului, el poate intra in pielea celui care ofera pacea si normalizarea situatiei.

Dorinta Kremlinului pentru discutii la nivel inalt despre Ucraina, cu participarea UE si a Statelor Unite, tinteste un singur scop: crearea unui mecanism international de "control al crizei" din Ucraina care va dicta reconstructia Ucrainei. Ghiciti cine va avea un rol cheie in acest grup international pentru Ucraina?

Astfel, Rusia nu merge doar pe scenariul dur. E chiar gata sa ajute economic Ucraina. Este un exemplu uimitor de maiestrie diplomatica - la inceput te sufocam, apoi ne oferim sa te ajutam, dar numai daca te lasi incatusat! Insa amenintarea interventiei militare va exista intotdeauna.

Putin spera aparent ca Occidentul va fi gata sa mearga pe aceasta idee si sa convina la o resetare politica. Occidentul e asteptat sa legitimeze ordinea dorita de Putin, dar care nu va insemna nicio constrangere pentru Putin. Din contra; acceptarea de catre comunitatea internationala a ordinii dorite de Putin e o carte verde pentru ca el sa incalce din nou legile internationale.

4. Presedintele razboinic si tara pusa pe razboi

S-o spunem clar: ceea ce a facut Rusia Ucrainei este, in mod normal, un razboi. Nu conteaza ca Ucraina se chinuie din rasputeri sa nu raspunda la agresiunile militare ale Moscovei. Societatea rusa, demoralizata complet de propaganda militarista, s-a strans in jurul conducatorului si a liderului, care acum se bucura de increderea a 80% dintre rusi.

E a treia oara cand o face. In 1999, Putin a intarit Rusia pornind al doilea razboi din Cecenia, iar in 2008 prin razboiul impotriva Georgiei. Acest gen de consolidare interna are efect pe termen scurt si e urmat de un dezacord fata de regim. Asta inseamna ca Putin trebuie constant sa arunce Rusia in razboaie si sa caute noi inamici, iar cei externi sunt cei mai buni, pentru ca produc mobilizare patriotica.

Cu toate astea, el nu a fost capabil sa transforme aceste castiguri intr-un acord popular ca el sa conduca Rusia pana la sfarsitul vietii sale, pentru ca 50% dintre rusi spun ca trebuie sa lase locul altcuiva dupa ce ii expira mandatul in 2018. Asfel incat aventurile sale militare vor trebui la un moment dat sa inceteze.

Situatia ar putea fi exploatata de un alt lider autoritar care va incerca sa devina noul salvator al Rusiei. Intrebarea cheie e insa: ce se va intampla cu Rusia si cu spatiul de langa Rusia de acum si pana cand cruciadele lui Putin isi vor epuiza potentialul?

5. Cum reactioneaza Occidentul?

Daca Rusia cauta un model de supravietuire, atunci Occidentul greseste daca reactioneaza doar la manifestarile externe ale doctrinei Putin. Prima runda a sanctiunilor occidentale pentru Crimeea au tintit aparent o crutare a lui Putin, lasandu-i o portita de scapare, cu costuri doar pentru cativa din cercul lui.

A doua runda de sanctiuni, venite din partea SUA, au mai multa substanta, dar asta implica si faptul ca Occidentul accepta noua ordine de dupa anexarea Crimeii de catre Rusia.

Pentru ca Rusia sa accepte ca exista niste linii de netrecut, liderul rus si echipa sa trebuie sa inteleaga ca trecerea acestor linii ar avea consecinte dezastruoase pentru regimul lor.

Este o opinie larg raspandita in Occident ca sanctiunile economice, intr-o lume globalizata, din care Rusia face parte, ar reduce fluxul de bani care ii intra lui Putin in portofel, ingenunchindu-l. Un analist, Michael Mandelbaum, spune ca "Rusia nu poate supravietui fara veniturile pe care globalizarea i le asigura si prin care isi mituieste poporul si fostele republici sovietice".

Ar putea avea dreptate, dar numai pe termen lung. Dar sa crezi ca sanctionarea financiara a Rusiei va avea rezultate imediate ar fi o greseala. Acum, de fapt, il ajuta pe Putin sa isi implineasca obiectivele din agenda. El chiar se astepta la sanctiuni, iar nivelul celor de acuma e chiar suportabil. In acest moment, Kremlinul foloseste aceste sanctiuni pentru a justifica tranzitia catre un stat militarizat.

Rusia a folosit globalizarea pentru a corupe Occidentul si va gasi si pe viitor mijloacele de a spala bani pentru a ocoli sanctiunile financiare. Nu credeti? Intrebati-va atunci cati oameni din Occident cunoasteti care sunt gata sa sacrifice putin pentru a-l opri pe Putin?

Sanctiunile nu pot, asadar, schimba modelul actual al doctrinei Putin, cel al Fortaretei Asediate. Va puteti imagina ce s-ar intampla daca Kremlinul s-ar retrage din Crimeea, intr-un moment in care 80% dintre rusi sprijina cruciada impotriva Occidentului? Putin ar fi un om mort instantaneu din punct de vedere politic. Astfel ca Putin merge pe un drum care il duce in abis.

Raspunsul democratiilor occidentale demonstreaza nu numai continua confuzie a democratiilor liberale, dar si faptul ca si-au pierdut orientarea. Ele incearca sa reactioneze la o realitate in continua transformare folosind numai raspunsuri tactice. In acest moment, tot ce reusesc sa faca e sa se gandeasca la un pachet financiar pentru Ucraina si la unul de sanctiuni pentru Rusia.

Chiar si o a treia runda de sanctiuni pentru Rusia nu poate domoli revansismul rusesc daca nu e combinata cu eforturi coordonate ale democratiilor din Vest de a dezmembra mecanismul de spalare de bani creat cu ajutorul Rusiei. Asta ar insemna ca Occidentul, de asemenea, sa fie pregatit ca interesele sale comerciale sa sufere. Am vazut vreun semn de acest gen?

Democratiile liberale trebuie sa recunoasca faptul ca politica lor de pana acum fata de Rusia, bazata pe trei premise, respectiv "angajare, acomodare, imitare", nu mai functioneaza. Incercarile lor disperate de a gasi o noua forma de constrangere fata de Rusia care sa nu impiedice relatia de angajament si cooperare a devenit un obiect al bataii de joc din partea Kremlinului si nu face altceva decat sa intareasca sentimentul de impunitate si dispret al acestuia.

"Rusia a stricat ordinea lumii", "Trebuie sa ajutam Ucraina", "Suntem preocupati si ingrijorati" - iata lamentarile occidentale care nu fac decat sa demonstreze dezorientarea Vestului.

Trebuie sa admitem ca, si in eventualitatea ca Occidentul sa isi formuleze strategia de orientare intr-o lume globala ruinata, asta nu va putea schimba natura autoritarismului de prada care a aparut in Rusia. Era post-Razboiul Rece s-a terminat. Multi accepta acest lucru. Dar ascunzandu-te in spatele miturilor si sperand ca problemele sa dispara de la sine nu va face decat ca acestea sa creasca si vor reprezenta o invitatie pentru ca revansarzii rusi sa continue pe drumul lor.

Trebuie sa ii acordam lui Vladimir Putin meritul pentru faptul ca a facut ceva bun, smulgand panzele de paianjen care se asternusera pe actuala ordine mondiala. Deocamdata insa nu stim daca acest soc a determinat democratiile liberale sa intre in procesul de a regandi lucrurile. Poate va fi nevoie de un alt soc.

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...