Sushi de Luxemburg

Localurile în care poţi servi sushi în Timişoara le poţi număra cu uşurinţă pe degetele de la o mână. Câtă vreme a fost timişoreancă, Mihi nu s-a încumetat a le încerca pe nicicare dintre ele. Ajunsă pe meleaguri străine, de voie, de nevoie s-a riscat. Să-i dăm cuvântul.

* * *

Una dintre promisiuniile faţă de mine pentru anul în curs era să încerc cât mai multe lucruri noi şi dacă se poate “exotice”. Prietenii mei ştiu că eu nu sunt o mâncătoare de  peşte şi abia mă convingi la un ospăţ cu crap prăjit şi mult usturoi. Întămplarea face să fiu invitată la… sushi. Peşte peşte, da’ şi crud? Cu un nod în gât accept. Doar nu a murit nimeni de la peşte. Sau?

Am ajuns într-un loc micuţ, pe două niveluri, dar cu o capacitate sub 50 de locuri. Am fost poftiţi să ne luăm meniul şi să comandăm. Da’, aşa de la intrare. Treci întăi pe la casă iar apoi te aşezi în faţa unei vitrine pline cu alimente care au data fabricaţiei şi data expirării pe ele, iar 3 bucătari japonezi îţi pregătesc cina în faţă. 18 rulouri, 3 minute. Un chelner ia apoi platoul şi te conduce la masă.

Spectacolul din faţa mea m-a făcut să uit de suma plătită, 19.5 euro mai exact. Iar culoarea mâncării mi se părea de-a dreptul fascinantă. Pe mese erau deja aranjate bețişoarele, paharele pentru băutura, sosurile de soia, dulce sau sărat. Pe platoul meu pe lângă sushi se afla şi ghimbir şi wasbi. Prietenii mei nu s-au ostenit să mă atenţioneze că pasta verde din farfuria mea o să desfunde năriile şi plămânii. Prima lecţie învăţată pe propria piele.

Mi-am făcut curaj mai ceva ca în cazul napolitanelor flambate şi am luat primul rulou. Somon cu avocado, coliandru şi mentă. Am trecut de orezul un pic prea tare la un peşte extrem de moale. Am simţit menta şi fructul, am continuat să mestec învelişul, foarte dezorientată de combinația de gusturi şi texturi. A urmat tonul picant, care nu mi-a plăcut absolut de loc, aşa că am trecut la mango-tango. Am mai comandat ceva şi cu pui, să mă asigur că o să mănânc ceva la cină. Învelişul era dulce, mijlocul cu pui prăjit, la fel de tare ca orezul, iar deasupra icre portocalii foarte mici. Foarte interesant a fost modul în care biluţele alea pocneau pe limbă şi împraştiau cel mai pregnant gust de peşte pe care l-am simţit în viaţa mea. Şi revin, mie nu-mi place peştele.

Am rămas la somonul mult lăudat, am făcut schimburi cu colegii mei de masă şi dintre bunătăţiile aflate în celelalte farfurii tot somonul a fost preferatul meu. Şi l-am mâncat cu încredere în toate combinaţiile de sosuri şi wasbi pe care le puteam face. A fost întradevăr o experienţă care va avea un bis.

Din păcate bugetul meu nu mi-a permis şi un sake. Pentru 40 ml 5 euro e cam mult pe orice continent. Pentru a păstra nota ţării Soarelui-Răsare am ales o limonadă japoneză. De la mama ei de acasă după cum arată sticla, cu un sistem ingineresc de desfacere, cu o biluţă de sticlă înăuntru. Un spectacol şi apa minerală cu lămâie.

Localul arată foarte bine. Zugrăvit alb, pe alocuri tapetat cu cireşi, cu mobilier de lemn maro închis, un separeu (cu prea multă sticlă pentru un separeu), un cireş înflorit (artificial ce-i drept). Chelnerii sunt numeroşi şi prietenoşi. E oarecum ciudată primirea şi faptul că se comandă atât de direct, personal. Dar trebuie apreciat că pe fiecare ingriedent era data de azi, iar data expirării era la maxim 2 zile distanţă. Imaginaţi-vă câteva platouri pregătite pentru o şedinţă foto – exact aşa arătau cele ce ni s-au servit, motiv pentru care nu am folosit un telefon vechi pentru a surprinde locul. Cu multă încredere le dau toţi cei 5 cârnăciori.

Nu ştiu sigur dacă ce am mâncat eu e sushi autentic, experienţa neavând grad de comparaţie. Vouă cum vi s-a părut sushi prima oară? 🙂

Acesta este unul dintre articolele trimise de către cititorii care au dorit să scrie pe Food Crew. Ai ceva să ne spui sau doreşti să ne povesteşti despre una din aventurile tale culinare? Aşteptăm mesaje la posta@foodcrew.ro

* * *

Deşi avem o idee destul de bună despre ce înseamnă sushi în Timişoara ca şi calitate şi prezentare, de această dată inversăm rolurile şi vă lăsăm să ne spuneţi ce local merită încercat! 😉