Literatura în context

„Cititul literaturii nu este numai o ocupație plăcută, necesară pentru tinerii care intră în viață ca și pentru maturii care și-o recapitulează pentru a o înțelege, ci literatura, în ansamblul ei, este singura cale prin care putem ajunge la cunoașterea trecutului și implicit a noastră, a celor de azi. Desigur, cunoaștem trecutul în primul rând sub forma obiectelor pe care predecesorii noștri le-au lăsat, începând cu multe mii de ani în urmă, de la banale vase necesare gospodăriei la opere de artă pe care cultul unor religii arhaice le-a inspirat. Dar obiectele nu vorbesc decât despre ele însele și numai pe scurt. Informația asupra oamenilor care ne-au precedat în aceste câteva mii de ani și ai căror urmași suntem ne-o transmit textele, texte religioase, de cult, documente de stat, texte de legi și istorii ale neamurilor și instituțiilor lor.”

Literatura de început al modernității noastre ne oferă și avantajul de a mijloci cunoașterea directă – atunci când se va putea – a unor oameni implicați în diferite feluri într‑o viață intelectuală care este parte a vieții publice în general, așa cum am mai spus, a vieții și ideilor scriitorilor, dar și ale cititorilor lor.”

„A putea discerne în propria noastră existență liniile directoare, cursul trăirilor noastre, cere un anumit antrenament al facultăților reflexive, un spirit critic și autocritic pe care numai acumulările de experiență, trăită sau cunoscută prin alții, le pot da. Arta și, mai ales, literatura le pot oferi pentru că ele sunt experiență condensată.”

„Lumea bibliotecii este o lume extraordinar de prietenoasă; prin definiţie, ea este chemată să ordoneze, să ajute şi să îndrume şi nu rezistă aici (nici n-ar avea cum) cine nu are chemarea respectivă.”

„E curios cum se schimbă obișnuințele noastre de lectură, nu numai cu vârsta noastră, ci și odată cu epoca. Nu numai felul de a citi diferă de cel al bunicilor noștri, ci și ce anume vedem în ceea ce citim. Odată cu epoca, citim mai repede și mai superficial pentru că trăim mai repede și mai superficial, știm asta; dar și ceea ce căutăm inconștient și extragem din textele pe care le citim, probabil în toate feluritele noastre lecturi, în orice caz ceea ce citim în proza literară.”

„[...] istoriile trecute și aproape uitate au interferat cu viața unor autori sau a unor personaje ale acestor autori: citind literatura revenim obsesiv asupra acelora pe care ele le reprezintă sau numai le evocă. Fixarea privirii asupra unor texte de literatură sau de memorialistică ne obligă să ne așezăm între cele două epoci cu toată conștiința acestui fapt.”